Mi-am petrecut ani din viață căutând aprobarea celorlalți. Am fost mereu acolo pentru prietenii mei, pentru familie, pentru prietenii familiei și pentru familia prietenilor.
De fiecare dată când am putut fi de ajutor, alergam acolo cu toate resursele disponibile. Nici nu vreau să calculez câte ore am petrecut peste program la birou.
Ajungeam acasă obosit, șifonat mental și cu optimismul că efortul îmi va fi răsplătit la un moment dat. Că voi fi apreciat. Speram ca măcar într-o zi favorul îmi va fi returnat.
Dar nu se întâmplă întotdeauna astfel.
Așa că m-am schimbat. Literlamente, m-a călit viața. Dar cu toată bunăvoința din lume, nu ești un pic idiot dacă ți-o tot iei peste bot și te întorci de fiecare dată ca un pui de cățel?
Unii îmi spun acum...