Eclipsa

Categorie: ganduri | 0 comentarii
eclipsa

Într-o seară în care se va acoperi complet luna, se vor alinia astrele, se va curăța karma, eu mă gândesc la cât de neînsemnate devin dintr-o dată acțiunile noastre cotidiene. Câtă importanță capătă din nou natura, de care uităm în fiecare zi, cu toate că ea e în noi fără pauză. Suntem natură, dar încercăm să ne îndepărtăm de ea, luăm forme nefirești, încercăm să ne înțelegem mai bine, dar fără să privim în noi, unde ar fi, de fapt, toate răspunsurile…

Abia aștept să văd luna plină cum dispare, pentru că sper ca apoi să mă văd mai bine pe mine, cum dispar, și reapar, cum o iau de la capăt, cum mi se aliniază gândurile, simțurile. Aș vrea ca odată ce se termină eclipsa să vină și răspunsul la toate întrebările, verbalizate sau nu, chiar și a celor din subconștient, care iau doar chip de vis, pe care nici nu știu că le am, dar mă macină pe furiș. Ca misterul din seara asta, sper să îmi dezleg și tainele interioare, să aflu în sfârșit de ce mă zvârcolesc noaptea, de ce mă trezesc cu teamă, ca și cum ar fi ceva ce nu știu despre mine și toată lumea știe înaintea mea.

Cred că noi, oamenii, suntem mistere mai mari decât am putea să ne imaginăm. Suntem taine nedezlegate chiar și pentru noi înșine, simțim fără să știm de ce, acționăm de multe ori fără să înțelegem cum, luăm adesea decizii care nu ne caracterizează. Dar poate un eveniment al naturii ne va ajuta să ne reculegem, să medităm, să ne găsim după ce ne-am pierdut prin mintea noastră…


Comentarii


Lasa un comentariu

avatar

Subscribe

Aboneaza-te la newsletter-ul nostru pentru a primii cele mai bune oferte.

Sari la bara de unelte