La Risc

Categorie: ganduri | 0 comentarii
la risc

Presupun că și ție, la fel ca și mie, ți s-a întâmplat cel puțin o dată să te trezești cu o durere infernală în tot corpul, să se învârtă camera cu tine, să nu poți să te ridici din pat, decât să întinzi letargic mâna după apă. Să te iei cu mâinile de cap și să îți spui: Doamne, jur că nu mai beau în viața mea! Și chiar te crezi, poate nu doare pe moment, poate și câteva zile după, săptămâni…până la următoarea. 

Oare de ce se întâmplă așa? Oare de ce ajungem să ne refugiem în substanțe care păcălesc chimia creierului și ne provoacă stări pe care teoretic în mod obișnuit nu am avea cum să le accesăm? Poate pentru că viața e prea mult, prea copleșitoare, și ajungem într-un punct în care nimic nu mai e de ajuns, niciun preș nu e destul de încăpător cât să poată cuprindă praful care se așterne zi de zi în existența noastră. Așa că apelăm la forme de escapism, unele mai inofensive, alte soră cu moartea, care ne-ar putea nu doar omorî, care poate ar fi o opțiune mai curată, dar și distruge sistematic cât timp suntem în viață. Ne e din ce în ce mai greu să acceptăm realitatea și să ne luptăm ,,pe trezie”.

Poate viața a devenit un joc mult prea dur, sau poate așa a fost dintotdeauna, dar abia atunci când devii adult conștientizezi greutatea fiecărei clipe. Poate vom și noi unii din cei ce zic ,,Gata, asta e ultima oară”, chiar dacă nu e așa, dar ar trebui să ne gândim că nu suntem singuri în acest carusel necontrolat. Cu siguranță ne va da putere ideea că dacă te uiți în sus sau în jos, vecinul din parcul de distracții trece prin aceleași experiențe ca și noi. Poate nu e ultima oară, dar poate e prima oară când am învățat ceva din asta.


Comentarii


Lasa un comentariu

avatar

Subscribe

Aboneaza-te la newsletter-ul nostru pentru a primii cele mai bune oferte.

Sari la bara de unelte