Noi doi… suntem ok?

Categorie: ganduri | 0 comentarii

Ceva e în neregulă cu noi oamenii. Tânjim după o relație stabilă când n-o avem și o sabotăm cu succes atunci când o avem. Clișeele ajung clișee dintr-un motiv. În acest caz cred cu tărie că tot ce am auzit despre căsătorie/ traiul împreună are o urmă de adevăr. Știi glumelele alea despre oameni căsătoriți? Ei bine, sunt amuzante pentru că sunt adevărate.

Mă tot chinuie o întrebare în ultima vreme: e normal să fie atât de dificil să menții o relație? Pentru că am trăit mult timp cu impresia că atunci când iubești un bărbat decent, lucrurile ar trebui să vină de la sine. Doar că atunci când lucrurile nu mai vin de la sine începi să pui la îndoială stabilitatea relației tale.

Esther Pharell spune o chestie foarte inteligentă: cuplurile care reușesc să păstreze chimia sunt cuplurile care conștientizează că tot ce a fost spontan s-a întâmplat deja. Romantismul fără dată de expirare  e un mega mit pe care l-am halit imediat fără să îl punem la îndoială.

Cu toate asta sunt lucruri despre care știm că sunt normale să se întâmple în relația noastră. Dar tot le punem sub lupă:

Sexul

Glumele sus menționate despre căsătorie duc la ideea că într-o căsătorie nu prea se mai face sex. Adică se face, dar spre deloc. Credința universală pare să blameze exclusiv frigiditatea femeii. De ce nu vorbește nimeni despre bărbații care n-au chef? De ce nu vorbește nimeni despre încercările femeii de a readuce pasiunea și dezinteresul bărbatului? De ce femeia pune câteva kilograme în plus și bărbatul nu vrea să se miște de pe canapea?

Toți terapeuții respectabili care lucrează cu cupluri recomandă sexul programat, inclusiv doamne Esther Pharell. Poate funcționează, dar adevărul este că sexului programat îi lipsește pasiunea. E prea mult să ne dorim pasiune chiar dacă stăm împreună de mult timp?

Independența

În acest secol, e aproape rușinos pentru o femeie să nu fie independentă. Femeia respectivă va fi blamată și huiduită la scenă deschisă. Dar cum poți fi într-o relație suficient de lungă cât să nu se ajungă la codependență. Nu patologică. O dependență normală, habituală, generată de rutină.

Cumva, majoritatea bărbaților sunt independenți prin natura lor. Cu mult mai independenți decât suntem noi. Chestia asta trebuie să o respectăm by default altfel vom fi criticate că e ceva în neregulă cu noi. Altfel nu suntem feministe și dacă nu suntem feministe suntem o categorie inferioară de femei. Asta știm. Nu știm ce să facem cu independența lor și cu condependența noastră care, repet, este normală.

Taskuri

Există treabă de femei și treabă de bărbați. Nu mințiți! Știu că ați tras linie și voi și ați ajuns la concluzia că atribuțiile femeii sunt mai multe. Cu toate astea n-am văzut un bărbat să nu se laude că a făcut ceva normal, gen a dus gunoiul.

În această situație toate cărțile posibile ne învăță că trebuie să îl încurajăm. Da! Este absolut incredibil că ți-ai rupt 2 minute să duci gunoiul în timp ce eu fac curățenie zilnic cu orele.

Ah și mai există bărbații care gătesc. Dar știți care e adevărul? Ei bucătăresc pentru 30 de minute iar femeia rămână să spele vasele, să dea cu mătura, să spele aragazul, să steargă fainață, treabă ce durează minim o oră. Dar hei! Bărbatul a gătit!

Concluzie

Am avut mult timp senzația că sunt sigura care gândește astfel și este ceva în neregulă cu mine. Hei, trăiesc într-un apartament frumos, am o viată bună, cu un bărbat minunat. Ce nu-mi ajunge?

Câteva lucruri. La care trebuie să muncesc. Cu puțin noroc îl voi convinge și pe el să muncească la ele. Pentru că după un timp, lucrurile nu se mai întâmplă pur și simplu.


Comentarii


Lasa un comentariu

avatar

Subscribe

Aboneaza-te la newsletter-ul nostru pentru a primii cele mai bune oferte.

Sari la bara de unelte