De ce nu e ok să nu sărbătorești SF. Valentin

Există o ură generală împotriva SF Valentin care m-a fascinat întotdeauna. Românii sărbătoresc zile de naștere, zile de nume, prima zi a primăverii, ziua femeii, ziua muncii, dar când aud de o sărbătoare legată de iubire se blochează.

Nu domne, că nu nevoie de o zi specială în care să sărbătorești iubirea. Că pot să fac asta în fiecare zi a anului! Nu am nevoie de o zi dedicată pentru a-i cumpăra femeii flori sau să o scot la cină.

În teorie, principiul e total sănătos. Însă noi ca oameni nu prea suntem sănătoși la căpuț tot timpul. Ne mai luăm cu un stres, cu o muncă, cu o vizită a socrilor. Și uite așa  devenim prea obosiți, stresați, frustrați pentru a ne mai aminti să îi arătăm un gest de afecțiune omului de lângă.

 Nu domne, că asta cu SF Valentin e împrumutată. Așteptăm Dragobetele.

 Și argumentul ăsta sună bine în teorie, doar că din nou, vin Dragobetele, și noi tot nu sărbătorim romantic că doar nu avem noi nevoie de o zi dedicată acestui scop. Noi avem sânge latin și suntem romantici non stop.

Neglijăm romantismul în avantajul traiului responsabil și comodității absolute. Ce e rău în a avea o zi în care să ne facem un efort?

Și încă un aspect care mă intrigă: oricât de mult s-ar fi încercat nu există o zi celebrată la nivel național ca fiind a bărbatului. Mă întreb de ce și dacă or fi legate.